English
Automobilul cu forma aerodinamica Persu a fost printre primele automobile cu forma apropiata de cea a unei picaturi de apa in cadere la care rezistenta la inaintare opusa de aer este minima. Trebuie subliniat faptul ca primul care a ajuns la concluzia asupra formei aerodinamice ideale a fost inginerul roman Henri coanda (parintele aviatiei cu reactie). In urma numeroaselor sale cercetari si incercari asupra legilor aerodinamicii, coanda ajunge la concluzia ca forma aerodinamica ideala este forma picaturii de apa in cadere. In anul 1911, in Franta, coanda deseneaza si experimenteaza originale caroserii de automobile aerodinamice. In tara noastra inginerul aurel Persu a fost primul care a studiat aplicarea formelor aerodinamice la automobile.
Spre a demonstra justetea conceptiilor sale, Persu construieste in 1923 un automobil cu caracteristicile amintite si-l breveteaza in 1924, mai intai in Germania, apoi si in alte tari. Strabate cu el 100 000 km si, ceea ce este deosebit de interesant, fara diferential, caci, apropierea rotilor din spate il facea inutil. Dupa propriile marturisiri, masina lua viraje cu 60 km/ h, iar uzura cauciucurilor din spate – cu toata lipsa diferentialului – nu intrecea pe aceea a cauciucurilor din fata.
In 1936. inventatorul a facut o comunicare Academiei Romane despre „Automobilul aerodinamic corect”. Ideea lui Persu era foarte interesanta. Se stie ca la viteze mari rezistenta aerului consuma circa 75% din puterea motorului.
Inventia lui Persu a interesat, la timpul ei, cercurile industriale. El a dus tratative cu uzinele „General Motors” si cu uzinele Ford. Desi i s-au oferit sume mari pentru brevet, nu i se garante punerea lui in practica. Se intampla un fapt binecunoscut si acum in tarile capitaliste: anumite inventii sunt cumparate de o firma sau alta ca sa nu puna mana pe ele firmele concurente, dar nu sunt utilizate, pentru a se evita schimbarea radicala a instalatiilor de productie.
Bibliografie:
DINU MOROIANU, I.M. STEFAN, Focul viu – Pagini din istoria inventiilor si descoperirilor romanesti, Bucuresti, 1963
GH. FRATILA, N. CHIMU, Evolutia automobilului, Editura tehnica, Bucuresti
