Istoria Aro (Automobil Romanesc) începe încă din 1885, atunci când la Câmpulung Muscel se înfinţează fabrica de hârtie „Compania Letea”. În perioada interbelică uzina este reprofilată pe producţia de elice şi echipamente de tragere pentru I.A.R. Braşov.
În anul 1953 la „Întreprinderea Metalurgică de Stat” sunt produse 12 motociclete româneşti numite IMS 53 cu motor în 2 cilindri de 350 cmc. În acelaşi an se produc piese de schimb pentru GAZ-67 şi
GAZ-MM, care iniţiază uzina în fabricarea maşinilor de teren.
În 1957 sunt produse primele autoturisme tot-teren româneşti. Sunt produse într-un număr de 154 de unităţi în anul lansării, primind numele de IMS 57. Acesta era bazat pe modelul rusesc GAZ-69, şi era dotat cu un motor rudimentar de 3260 cmc ce dezvolta 50 cp şi avea un consum de 24 l la 100 km parcurşi.
În anul 1958 producţia este de 760 exemplare.
În 1959 este lansată o variantă îmbunătăţită numită M59, produs în 803 exemplare în 59`.
În 1963 sunt produse 3222 de autoturisme M59. Este de asemenea anul apariţiei modelului M461, un model cu o caroserie redesenată şi echipat
cu un motor mai modern: M-207 (derivat din motorul SR211 (licenţă Ford) de pe camioanele Steagul Roşu „Bucegi” şi „Carpaţi”). Motorul în patru timpi, cu 4 cilindri în linie dezvolta 77 cp la 4.000 rpm şi în regim constant dezvolta 70 cp la 3.800 rpm. Modelul M461 este produs în 80.233 unităţi (46.549 exportate) până în 1975.
În 1966 începe proiectarea unui model complet nou, cu o caroserie nouă, şasiu curb, suspensie faţă independentă, cea avea a fi produs în peste 60 de variante.
În 1969 încep maşinile tot-teren a fi „branduite” cu sigla Aro. M 461-C este un model mai modern, ce beneficia de unele sisteme electrice de la proaspăta fabrică de la Colibaşi. Colaborările între fabricile româneşti de autovehicule erau foarte des întâlnite, multe piese fiind comune la mai multe modele de maşini.
1972 este anul lansării „familiei” Aro 24. Este lansat iniţial cu motorul L25, modificare a motorului M-207 folosit la IMS M461. Aro 24 are două modele de bază: Aro 241 (patru uşi) şi Aro 240 (două uşi) din care au derivat multe alte modele precum: Aro 242 (pick-up), Aro 243 (furgon carosat), Aro 244 (station wagon cu patru uşi). L25 este un motor de 2.495 cmc ce dezvoltă 83 cp.
În 1973 încep a fi montate pe Aro 24 motoare diesel din import de la Daihatsu, Peugeot, Volvo şi Perkins. Tot în 1973 apare modelul M473, ultimul din familia IMS. Acesta era destinat aproape exclusiv exportului şi era dotat cu motorul L25.
În 1977 este făcut un retuş la designul lui Aro 24, se trece de la farurile de Dacia 1300 la faruri rotunde.
Abia în 1978 este folosit un motor diesel românesc pe Aro 4×4. Acesta se numea D-127 şi provenea de la uzina Tractorul Braşov. D-127 are o cilindree de 3.119 cmc şi dezvoltă 68 cp. În acelaşi îcepe a fi proiectat modelul 320 pick-up.În poza din stânga avem un Aro 243 Diesel, prezentat la TIB 1979.
În 1980 este lansată şi „familia” Aro 10, iniţial în 4 variante. În primă fază, toate variantele au fost echipate cu motorul de 1.284 cmc de la Dacia. Motor cu carburator, aprindere cu scânteie, 4 cilindri, ce dezvoltă 54 cp la 5250 rot/min. Tot-terenul de 1.550 kg atinge viteza maximă de 110 km/h cu motorul de Dacia 1300.
Cele 4 variante sunt: Aro 10.0 (cu prelată, două locuri), Aro 10.1 (cu prelată, cinci locuri), Aro 10.3 (cabină închisă, două locuri) şi Aro 10.4 (cabină închisă, cinci locuri).
În 1983 începe producţia motoarelor diesel L27 de 2660 cmc la Câmpulung Muscel.
Din 1984 încep a fi montate motoarele de 1397 cmc (tot de la Dacia) pe Aro 10.
În 1985 este introdus Aro 10 cu volan pe dreapta, pe piaţa din Marea Britanie, sub numele de Dacia 4×4 Duster. Acestea erau dotate cu motoare Dacia de 1397 cmc, şi erau disponibile în variantele pick-up, van, roadster şi GLX. În acelaşi an este lansat Aro 10.8.
În anul 1986 existau contracte active de export pentru 35 de ţări.
Imediat după revoluţie, românii dau năvală pentru a cumpăra un Aro 4×4. În perioada comunistă era aproape imposibil pentru un cetăţean de rând să deţină un automobil tot-teren românesc.
În 1990 este prezentat la Târgul Internaţional Bucureşti modelul Aro 244 Hunter, care se încerca a fi exportat în SUA. Proiectul dă greş, prea puţine Aro 4×4 Hunter ajung la americani. Sunt exportate însă maşini în Franţa, Spania, Ceho-Slovacia cu motoare Renault de 1870 cmc şi 64 cp.
Pe anul 1991 se înregistrează o producţie de 9.240 unităţi.
Anul 1992 aduce o diversificare a gamei, o acţiune întâlnită şi la Dacia în acest an, prin introducerea unor modele cu cabină dublă precum Aro 324 şi Aro 326. Este lansată şi a doua generaţie de Aro 10. La acel moment erau disponibile patru tipuri de motoare româneşti pentru modelele Aro: motoarele Dacia, benzinarul L30, dieselul L27 şi dieselul D127.
Producţia pe anul 1992 este de 10.152 unităţi, 3.000 de unităţi fiind exportate în Franţa, Spania, Belgia, Grecia, Maroc, Angola, Argentina, Venezuela ş.a.
Preţul unui Aro 24 la export era de 5.500-7.000$ cu motor românesc, şi de 9.000$ cu motor VM sau Peugeot, iar un Aro 10 varia între 5.500$ şi 7.000$.
Pe anul 1993 se înregistrează o creştere a profitului la Aro, de la 4% în 1992 la 10,5% în 1993, cât şi o creştere a producţiei de 20%. Acesta este şi anul în care „fenomenul” Caritas ajunge la nivel naţional, iar Aro începe a fi vândut precum „pâinea caldă” direct la porţile fabricii. În această perioadă este neglijat exportul şi cercetarea. Se continuă totuşi diversificarea, prin lansarea modelelor Aro 10.6, Aro 10.8 cu cabină carosată (prelata înlocuită cu tablă), Aro 10.9 (caracteristici: cabină dublă, 4,5 m lungime, 1400kg masă, motor Dacia 1397 cmc de 62 cp şi un consum de 12 l la 100km).
În anul 1994 este lansat modelul Aro 246, o combinaţie între modelele Aro 243 şi Aro 244. Aro 246 este un model de 5 + 2 locuri, masă de 1750 kg, echipat cu motorul diesel L27. Acesta este de fapt (conform revistei Autoturism nr.1/1994), un motor vechi, cu aprindere prin scânteie (cu chiulasă cu precamere de turbulenţe) transformat într-unul cu aprindere prin comprimare, cu aspiraţie naturală şi injecţie indirectă de motorină. Caroseria şi bujiile de incadescenţă par a fi neschimbate după 22 de ani de la lansarea modelului 24. Lipsa servodirecţiei şi suspensiile tari aduc un alt dezavantaj maşinii de teren.
În anii ce au urmat este dezvoltat un facelift al familiei Aro 24 şi Aro 32.
În anul 1997 este introdus motorul DX 28-01, dezvoltat din L27.
În 1998 este introdusă şi varianta turbodiesel (turbosuflantă produsă la Hidromecanica Braşov) a motorului DX 28-01, dezvoltând 88 cp la 4000 rpm. În acelaşi an pornesc unele colaborări cu Daewoo România şi Toyota : motor Daewoo 1,6 l DOHC pentru Aro 10 şi motor Toyota 2438 cmc de 140 cp pentru Aro 24.
English
Aro 246 este unul din rezultatele „miscarii” de diversificare a productiei, miscare care are loc nu doar la Aro, cat si la Dacia, Oltcit s.a. Automobilul face parte din familia Aro 24 si este o combinatie, sa zicem asa, intre variantele 244 si 243. Caroseria este complet metalica, cu cinci usi si cu un generos spatiu pentru bagaje sau marfuri. Tot-terenul poate transporta sapte persoane (inclusiv soferul), cinci dintre ele asezate pe fotoliile din fata si pe bancheta din spate, iar doua pe strapontine. Atat pasagerii de pe bancheta din spate, cat si cei de pe strapontine sunt asezati cu fata spre inainte. In caz de nevoie, bancheta din spate si strapontinele se pot rabata in vederea transportului unor marfuri mai voluminoase. In acelasi scop a fost adaptat pavilionul suprainaltat, specific variantei 243. Aro 246 venea cu o dotare interioara moderna si eleganta: scaune anatomice, centuri de securitate pentru toate locurile (exceptie fac strapontinele), un bord mai bine dotat, suprafata vitrata marita.
